Tocmai m-am întors de la mare. Soare. Frumos. Veselie. Dimineața și după-masa, plajă, pe la opt jumate seara, plimbare. Pe faleză, ca în toți anii, oameni de toată mâna, dar toți erau veseli. Dacă ați fost la Mangalia, știți că pe lângă dig, sunt tarabe cu brățări, magneți, etc. Și mai încolo, mult mai încolo, stă o fetiță de zece ani care vinde scoici. ”Bună seara! Poftiți la scoici!” e salutul ei pentru fiecare om care trece pe lângă măsuța ei. Rareori, cineva se oprește să cumpere. E o fată simplă, țigăncușă get-beget, dar extrem de politicoasă. În ochii săi negri se citește tristețea ca într-o carte deschisă. Mai are doi frați acasă. M-a frapat coincidența dintre numele meu și al ei. Simina și Semina. O clipă am avut impresia că sunt într-o lume paralelă, apoi a trebuit să-mi revin și să o las să-și facă treaba.
Dacă treceți pe-acolo, salutați-o din partea mea pe Semina și cumpărați o scoică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu